Epopeea implinirii sau “cum mi-am petrecut sfarsitul sfarsitului”
Dupa cum se vede, a trecut mult timp de cand nu am mai scris pe blog. As putea sa pretind ca BAC-ul si admiterea m-au impiedicat din a scrie… Dar asta e doar un pretext. Poate comoditate, poate lipsa de interes sau prea multa oboseala din cauza bacului… nu prea conteaza… am sa rezum ce s-a mai intamplat intre timp.
Prima jumatate a anului 2008 a fost marcata strict de evenimente ce tin de latura profesionala, aici referindu-ma la diferite activitati si evenimente legate de scoala, implicit de absolvirea ciclului liceal superior.
Primul eveniment notabil a fost examenul de atestat, pentru care mi-am pregatit o lucrare de atestat complexa, lucrata, bunicica, diferita de a altora, la care am lucrat aproximativ din septembrie 2007 pana in mai 2008, bineinteles, cu pauze lungi si dese (http://bogdan.asasunt.eu/). Examenul a constat in redactarea unei pagini in MS Word, crearea unui program in limbajul Pascal, program care sa compileze si care sa ruleze si prezentarea lucrarii de atestat. Am avut unele impedimente minore la prezentarea paginii MS Word, insa, din punctul meu de vedere celelalte doua probe au mers fara probleme. Insa cum nu poti fi si cu sufletu in rai, se intampla ca sa se trezeasca indivizi care sa iti conteste lucrarea, intr-un fel sau altul. Pana la urma am fost notat cu 9.75, insa se pare ca nu meritam nota respectiva, cel putin dupa spusele domnului profesor indrumator. Dar ma rog, cu totii cunoastem si oameni slabi.
Ma rog, a venit si absolvirea, ca orice absolvire cu multe flori
degeaba si multe pupaturi enervante. Au trecut. Am privit mai departe catre banchet. Cu totii il asteptam cu nerabdare. A fost frumos… pacat ca nu a fost foarte frumos. Pacat de unele incidente, pacat de lipsa anumitor elemente de ambianta. Ne-am distrat, dar consider ca se putea si mai bine. Acum urmaresc filmarea si imi dau seama cat de prost dansator sunt… asta pentru ca n-am mai facut de mult miscare si evident nu frecventez localuri cu muzica electronica, bunţ-bunţ, vorba lu’ Badea. Dar am vazut si mai rai ca mine (asta o zic ca sa ma scot?).
Ajungi sa iti dai seama ca de multe ori pierzi lucruri frumoase,
de neinlocuit. Si iti dai seama de asta numai dupa ce le pierzi. Uneori e mare paguba, alteori te resemnezi, ateori nu vrei sa accepti pierderea. Resemnarea e cea mai buna solutie, mai ales daca anticipezi pierderea trecand mai usor peste. Dar poate si mai buna e speranta. Cand speri ca undeva, candva, cand planetele se alineaza se va intampla sa recuperezi ce ai pierdut. Speranta e cea mai buna.
Am inteles si io ca am pierdut ceva. Nu neaparat permanent. Dar totusi e o lipsa si se simte. Dar speranta traieste
si nu permite refuzul de a mai lupta pentru ceea ce vrei inapoi. Speranta dicteaza trairi puternice, ea te trezeste noaptea urland sau te pune pe meditat. Tot ea te face sa plangi sau te face sa vrei sa inveti lucruri noi, folositoare, care probabil te vor ajuta mai tarziu. Aceasta speranta are efecte diferite asupra fiecarui individ. Asta pentru ca fiecare individ e unic in felul lui, iar de multe ori partea psihica, fiziologica, gandirea, trairile, sentimentele au un cuvant de zis legat de manifestarea sperantei sau a individului. Nu neaparat mi s-au intamplat toate astea mie… fara a tine cont de modestie, adevarul e ca mie mi s-a intamplat doar sa simt o nevoie de cunoastere, invatare, meditatie. Sau si daca mi s-au intamplat altele probabil ca nu le-as recunoaste.
Oricum, cine intelege ceva de aici se stie. Restu’ citesc doar pentru a-si incarca capu’ cu o serie de afirmatii ce vor sa para filozofice. Halal filozof! :)
Si am trecut si de BAC. Astept rezultatele. Mari emotii nu am. Asa, vag, cate un gand… Dar trece. Maine aflu. La romana oral am luat 10, la fel si la engleza oral. Cata modestie… si ca sa fiu in continuare modest, sper ca la informatica si geografie am sa iau cate un 10 la fiecare proba.
In rest, am inceput sa socializez din nou… Bacul omoara viata sociala, ce sa mai vorbim de Politehnica Cluj, unde probabil ca o sa merg la facultate… Iesiri cu colegii… sau cu “cei ce mi-au dat nume”… sau combinatie intre cele 2 entitati. Oricum e fain cu ambele entitati, nu am nici un regret.
In concluzie… a fost interesant sfarsitul sfarsitului. Dar cum existenta e dual-ciclica, pana in toamna e a 2-a parte a existentei, apoi se reia. Si daca am sa fiu admis la UT Cluj - Calculatoare, atunci evident ca va fi mult mai grea a 2a viata de studiu decat prima, asta pentru ca da, Calculatoare e mult mai complexa si grea facultatea decat “Facultatea de balet si bune maniere”.
Sa auzim de bine!
P.S.:
1. la multi ani Bubu, “pompypompspompiliupompilicipompilescupompilachepompiliovicipompilov…”, si mersi de aripioarele alea de pui, care cica tu le-ai condimentat. Arrrgh!
2. adresa mea de mail, schimbata si finala este: bogdan <[-at-]> sorlea <[-dot-]> com pot fi contactat direct prin mail.
Daca ai apreciat acest articol, poti sa lasi un comentariu sau te inscri la RSS si primesti articolele viitoare livrate la posta RSS.
Comentarii
stas… am sa trec la 2.5
cu imaginea e ideea urmatoare… cine chiar vrea sa o vada e destul de destept sa o vada (image adress)… nu am vrut sa o pun intreaga, pentru ca nu am intrebat-o inca pe cealalta persoana daca e de acord
A meritat sa astept dupa ceva nou de la tine.De la ultimul din lista de la blogrol ai trecut la primul. Am sa spun ceva probabil util probabil nu in experieta mea nevoia de cunoastere , meditatie , invatare a fost mereu sinonima cu pierderea a ceva…dar pe parcurs am invatat sa o vad ca inlocuire.Poate sunt total pe langa subiect dar am simtit ca trebuie sa iti zic .Pupici frumosule
Acum explică-mi şi mie de ce bagi o imagine de 2MB la enşpe megapixel (defapt sunt 5), şi nu dai link către imaginea originală? Adică, pune nene să dau click pe imagine, să o pot vedea în întreaga ei splendoare, dacă tot tre să aştept atât să se încarce. Şi nici nu ţi procesată cum trebuie la rezoluţia aceea. Şi apropo, a apărut WP 2.5. Îţi recomand cu căldură să faci upgrade, pentru că s-au rezolvat multe probleme, cum ar fi în cazul de faţă, nu îţi trece scrisul peste coloană.