De azi… de azi… de azi ma reimprietenesc cu propriu-mi blog

De azi… de maine… de luni… de saptamana viitoare… fac, dreg, invart, ma schimb, ma scobesc in nas, ureche, ma scarpin in cap, ma apuc de invatat… sau nu, ma reapuc de invatat… sau nu. Intelegeti voi.

E vorba de student: “De maine ma las de baut”. Tot “de maine ma apuc de invatat”. “De maine ma dau peste cap”. Eh… e greu pentru un student sa se si tina de ce isi propune. Tentatia e mare, mai ales daca stai in camin studentesc.

Acum sa revin la scopul povestii asteia… Dupa cum se vede, de mult timp n-am mai activat “publicistic”, am dat uitarii blogul asta si oarecum regret asta. Asa ca “De azi ma intorc la scrisul pe blog”. “De azi ma schimb”… sau nu.

Pe scurt, lipsa timpului liber m-a determinat sa nu imi aloc timp si pentru blog. Nu ca nu as fi putut. Da’ n-am vrut. Am avut treburi mai importante.


In ultimu’ timp… am invatat. Si mi-a cam distrus viata sociala Politehnica. Si oamenii din ea.Ieri am donat sange. Si sunt multumit de mine pentru ca am facut asta. Pentru ca m-as fi simtit prea degeaba bivol la 85 de kile’ sa nu vreau sa sustin campania OSM Cluj [Organizatia Studentilor Medicinisti]. Prea multe fete frumoase la medicina ca sa fiu egoist.Intre timp mi-am pus in gand…

HitmanDe ce mi-am pus astea in cap? Pai pentru ca pe zi ce trece imi dau seama ca daca stau in Romania ma tampesc. In Cluj inca e bine. Inca. Dar de indata ce calc in Reghin, ma simt de parca am mai prostit un pic. Si e trist. E trist ca simt ca lumea de acolo nu vrea sa iasa din starea patetica in care e. Dar ma rog, e treaba lor. Mai e trist ca vechile cunostinte din Reghin, de o varsta cu mine daca nu putin mai mari… sunt toti plecati la cucu’-bau si ne vedem foarte rar. Iar cum pofta de socializare in Cluj mi-e deschisa, dar inutila [mersi Poli] sunt oarecum pe nicaieri. Adica nu am ocazia sa intalnesc oameni inteligenti pentru ca stau 23/24 de ore in camera de camin. E bine. Si la mai mare!

Incep sa inteleg frustrarea, nervozitatea si temperamentul lui Ruben … este mirobolant cati oameni slabi sunt in jur. Nu sunt perfect, dar totusi, daca e pana acolo… sunt mai bun decat multi dintre voi. Si chiar daca nu as fi, tot ce e important e sa cred eu asta. Nu conteaza pentru mine ce credeti voi, doar ce simt eu e important. Chiar daca asta m-ar lansa intr-un univers propriu. Nu ma deranjeaza.

Sunt satul. Sunt satul sa ofer, satul sa las de la mine, sa ma sacrific, sa sacrific timpul meu, nervii, sa acumulez stres si oboseala pentru voi. Oricum “voi” nu inseamna toti. “Voi” inseamna cativa mai apropiati. Pentru ca nu meritati. Si la urma urmei nu simt nimic. Nu multumiri, nu vorbe adresate direct sau indirect, care pana la urma sunt doar vorbe in vant. Dar acolo, o senzatie de “macar a dat de la el ceva, chiar daca eu am fost prea idiot sa vad asta”.

Dar ce sa-i faci? Sentimentul de grup, de turma, herghelie, cireada, card, stol, bla-bla ucide caractere. Adica face dintr-un individ o copie. Si stiti cu totii asta, nu e nevoie sa o repet. Problema e ca multi nu vedeti cat de mult va afecteaza asta. Multi va bateti cu pumnu’-n piept si ziceti cat de grozavi sunteti. Cum ca nimeni nu va poate influenta. Intr-adevar. Naivitatea domneste in multi dintre noi. Si multi nu vad asta.

E interesant cum unii aleg calea mai grea pentru a realiza ceva. Nu zic, de multe ori si eu fac asta, voluntar sau involuntar, poate in dorinta de a face ceva mai interesant, chiar daca mai greu.

Si iar ma simt degeaba. Degeaba ca si cum scriu astea in ideea ca oricum sunt niste cuvinte fara rost. Ca un povestitor plictisit am scris astea. Si in plus… nu sunt vorbe in trend. Nu asta inseamna bloggingul… blogarii nu fac asta. Oricum mie mi s-a rupt intotdeauna de ideea de blogging in general, de blogareala si blogari cu impresii de vedete.

Dar ce conteaza? Pe viitor o sa incerc sa dezvolt teoria betivului de pub. Sau ceva de genu. Sau poate alta idee ce ma trazneste prin cap atunci. Nu stiu. Om vedea.

Si ca sa ma confesez… te urasc! Te urasc si pe tine, dar mai ales pe ala de-si face prea putine griji. Ala de n-are stresuri. Ala de nu stie cum sa iubeasca pt ca se cupleaza cu o tipa degeaba in vreun club. Ala de i se rupe daca se desparte de ea, daca varsa berea pe unu, daca … . Si aici se ajunge la extrema. Si nu vreau asta. Asa ca prefer sa mor de inima decat de viata lunga. Pana la urma fiecare e liber sa faca tot ce vrea. Relativ. Fii liber. Fii liber sa faci ce vrei, atata timp cat nu ii deranjezi pe altii. Cred ca o zicea Pittis.

Eh, ma rog. Si acum mi-am amintit. A treia varianta ar fi

E si asta o idee. Poate dupa 55 de ani. Ceea ce imi aminteste de o piesa:

Mersi Alina Covaci. Mersi ca esti un bun ascultator. Gandurile mele vor fi cu tine la festul de folk de la Reghin, unde domnita Alina participa ca si concurent. Ai sa ii bati la fund pe toti, sunt convins de asta.

Daca ai apreciat acest articol, poti sa lasi un comentariu sau te inscri la RSS si primesti articolele viitoare livrate la posta RSS.

Comentarii

O noua fata a ta pe care am descoperit-o citind…in ciuda celor auzite de la unii si de la altii…nu fii trist, nici suparat…apropo…sper ca ti-ai dat jos burtica ;) :))

Haha… Parca ma regasesc si eu printre randurile alea … ma intreb de ce si ma intreb printre care mai exact … sa fie acelea referitoare Poli ? sa fie acelea cu Reghin si lumea plecata peste tot ? sa fie cele cu munca / invatatul ? sau sa fie acelea cu gandurile de plecare in strainatate ? Cred ca e putin din toate . Sau mai mult . Welcome to the club :P

Ba, lumea din Reghin face ceva sa iasa din starea patetica in care e, doar ca alege sa plece - nu sunt sigura daca vreau sa adaug “din pacate”. la restul postului mai bine nu ma pronunt (sa fac pe interesanta:P)

Lasa un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)


:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p :ie-zo: :no-nu-ase: :da-din-pleata: :ling-o-lamaie: :no-asa-sa-fie: :am-pus-o: :multam-fain: