Pe data viitoare!

Nu vreau sa ma intind la povesti, dar citeste, ca ma rezum sa fie cat mai scurt!

Dupa cum rasuna din cele 2⁴ zari ale Internetului, comunitatea utilizatorilor de Twitter aflati in zona Cluj-Napoca (si nu numai) isi planuieste o “intrunire” spontana, simultan cu celelalte comunitati din toata lumea.

Scopul oficial al Twestivalurilor (Twitter + festival) este sprijinirea unor proiecte umanitare la nivel micro sau macro, locale sau internationale, dupa targetul fiecarui festival.

Astfel, pana acum s-a organizat o alta editie care avea ca scop strangerea de donatii pentru proiectul Charity: Water, proiect ce doreste a sprijini alimentarea cu apa potabila in zone defavorizate din lume, unde o parte din populatie nu are parte de asa un lux.

Spre deosebire de alte evenimente similare, cea de data asta are caracter local. Asta inseamna ca se va sprijini o organizatie umanitara/non-guvernamentala/non-profit care are un scop nobil, de intr-ajutorare.

Prin sondajul deschis pe internet pe situl Twestival Cluj-Napoca utilizatorii au avut de ales din cele cateva organizatii locale. Castigatorul a fost desemnat prin hotararea organizatorilor, astfel Asociatia Umanitara “Victor Octavian Sorlea” (AVOS) a fost aleasa.

De asemenea, locatia a fost aleasa tot prin vot deschis, dar, din motive obiective se pare ca evenimentul se va tine la Restaurant-Terasa Havana (Complexul Leul - zona Piata Mihai Viteazul, etajul 7, cu vedere panoramica a orasului).

Probabil unii din voi ati observat similaritatea intre numele asociatiei (AVOS) si numele meu si da, intr-adevar exista un motiv pentru care se intampla asta. Dar, daca sunteti curiosi, va astept la eveniment si veti afla acolo care e acest motiv.

Si chiar daca nu sunteti curiosti, tot sunteti asteptati, pentru ca scopul neoficial al Twestivalurilor este socializarea, fara a fi neaparat restrictionata la utilizatorii Twitter. Astfel, nu trebuie sa ai cont pe Twitter ca sa poti sa participi. Poti sa vii pur si simplus si sa sustii cauza.

Mersi anticipat si ne vedem acolo.

PS: o prezentare scurta, interesanta puteti gasi aici. 

LE: ca sa fim intelesi, ca io nu scriu cu diacritice… e SORLEA, nu ȘORLEA!

Dar eu… eu la muma am fost. Acolo unde se bat vanturile cu brazii, unde apele reci se bat de pietre spre a se elibera din stransorile macinate de vremi. Prin frunzisul des de ulm, prin padurea nebuna, peste stanci bizare, prin poieni largi… Acolo unde-i viata, acolo unde soarele te arde mai ceva ca la mare, unde aeru-i curat si natura te zgariei cu ale ei gheare, sa-ti aduca aminte ca traiesti, muritorule!

Vorbim aici de tot ce ne ofera natura, de apa rece de parau pe care o bem sprijinindu-ne de stanci, de botu’ cu branza copt pe piatra langa foc, de laptele gras de bivolita.

Din pacate unele dintre astea au ramas doar dorinta de data asta. Ma refer in principal la laptele de bivolita.

Rastolita e o comuna la aproximativ 35 de km de Reghin catre Toplita, pe malul Muresului, in Defileul Toplita-Deda. Acolo de intr-o parte vezi crestele Calimanilor si Pietrosul, iar pe cealalta vezi Gurghiul. Acolo an de an pe la inceput de iulie (sau mijloc de august in cazuri speciale) se tine sarbatoare mare…

Acum vine un avertisment… daca te crezi prea cetatean (adica prea urbanizat), “cultura urbana” te defineste, in fiecare zi rostesti “mall”, “pub”, “job”, “PR” (for fuck’s sake), “fa”, “fato”, “Nicolae”, “Guta”, etc., atunci e clar, articolul asta nu e de tine. Esti prea indoctrinat. Esti doar un alt mojic, un “gunoi”, conform definitiei date de Radio Guerrilla. [daca te simti in mod special atunci sa stii ca nu scriu asta de dragul tau, ci o scriu ca sa nu mai incep discutii degeaba cu oameni de tipul celor definiti mai sus]

Dar noi sa ne vedem de ale noastre… probabil ca esti un bun ostas al patriei daca tii neaparat sa citesti in continuare.

Si ziceam de sarbatoarea asta… E de fapt un festival care de la anu se vrea a fi international… sper sa le reuseasca. Si acest festival promoveaza obiceiurile, traditiile, miturile si bucatele specifice zonei, promoveaza comunitatile din Calimani, frumusetea naturii. Ii spunea “Festivalul Comunitatilor Mures-Calimani”, acum ii zice “Festivalul de datini si traditii al Vaii Muresului”.

Din pacate anul asta a fost mult mai slab promovat, asa ca am auzit tarziu de el. Ca altfel bateam toba in tara.

Dar da, daca te intrebai: asta e un festival unde merg foarte multi tarani, oamenii aia de cunosc importanta naturii, aia de is oameni simpli, cu nevoi minimale… desigur, m-ai putea contrazice… ca nu toti sunt asa… e adevarat… sunti cativa in curs de indoctrinare, cativa care imita partial sateanul de la oras, soarecele de apartament, uitand de nevoile simple. Dar sa nu intram aici in polemici de genu, pentru ca oricum raman la dragostea de natura rurala.

La festival am mers precum o ceata de viteji, pregatiti cu tot ce trebuie. Desi catre sfarsit s-a stricat vremea si a plouat indeajuns, tot ne-am bucurat de ragazul facut departe de asfixierea mecanica denumita oras.

Dupa cum zice cantecul: “Imi simt sufletul mugur de fluier…”.

[Fotografii mesterite de Mihaela (Mia) Romonti si Cristiana (Cri) Moroz:]

Gagici… si ce gagici!                                                   Gagicile in bocanci, unicate:

(more…)